E vineri seara la momentul redactarii, cu numai o saptamana inainte ca cei patru interni sa-si incheie stagiul de practica la Caphyon. Convenisem sa luam masa impreuna dupa program – ca intre colegi, la final de saptamana. Ma asez intre Isabela si Andrei, iar in fata mea ii am pe Andreea si Alin. Trei dintre ei sunt studenti ai ACE si toamna asta incep anul 3 la sectia de calculatoare. Andrei deja a absolvit facultatea de Stiinte a Universitatii din Craiova, Departamentul de Informatica. Totusi, aceasta a fost pentru fiecare dintre ei prima experienta a unui internship.
Toti patru sunt firi analitice si organizate, iar asta se vede din felul in care vorbesc despre pasiunea lor. Din ce imi povesteau, incepeam sa cred ca parcursul lor pana la a fi interni a fost unul lin, asigurat de talent. In schimb, ei ma fac sa inteleg ca totul se datoreaza efortului. Isabela imi spune despre cat de deznadajduita era inainte de test:
“M-am reapucat sa invat programare atunci cand s-a dat testul de STL din iarna la facultate. Nu l-am trecut, dar asta m-a impulsionat sa imi revizuiesc notiunile de OOP. Un prieten m-a sfatuit totusi sa incerc sa dau testul si pentru internship-ul din vara, desi eram convinsa ca eu nu-l voi trece. Ma gandeam chiar ca voi irosi si timpul meu, si al celor care imi vor corecta lucrarea. Si chiar in ziua in care eram sa aplic pentru un internship la o alta firma, am primit un mail prin care eram anuntata ca am fost acceptata. Stiu ca de entuziasm, trezisem din somn niste prietene. Si daca ma intrebi daca am mai stat pe ganduri, ei bine, alegerea era clara.”
Si Andrei completeaza cu experienta sa:
“Tot ce a fost nevoie sa stiu pentru a intra la internship, am invatat pe cont propriu. Nu cred ca faceam ceva daca ma bazam doar pe ce am invatat in facultate. E drept ca, de cand cu programul de opt ore, nu prea am mai avut timp si de proiectele personale. Am mai participat la nise cursuri de web tinute de Caphyon la facultate in urma cu un an; am invatat despre JavaScript si Node.js. Cred mi-a oferit putina directie si perspectiva pentru eforturile mele. De fapt, aplicasem si anul trecut pentru internship aici, dar nu am fost destul de pregatit. Ma dusesem la test doar cu ce intalnisem la facultate, fara sa fi avut mult studiu individual, si asta s-a vazut. Dar esecul asta m-a motivat – mi-am zis ‘las’ ca va arat eu la anul!’ ”
Se pare ca ceea ce te face sa excelezi intr-un domeniu sunt curiozitatea si pasiunea, asa cum reiese din spusele lui Alin:
“Am inceput sa fiu interesat de programare inca din liceu. Stiu ca la inceput ma intrebam mereu ‘ce s-ar intampla daca as schimba asta… sau adaug asta..’. Placandu-mi si jocurile pe calculator, m-am gandit ca programarea imi ofera libertatea de a-mi crea propriile jocuri, asa ca in timpul facultatii am inceput sa folosesc Unity si am realizat cateva joculete de care am fost foarte mandru. Insa efectiv pe partea de cod, in Unity faceam doar scripting in C# si nu stiam exact tot ce se intampla in spate, asa ca am inceput sa ma axez pe aplicatiile facute de la zero in C++ folosind OOP.”
Fiecare din ei imi confirma ca de multe ori cursurile de la facultate ori nu sunt de ajuns, ori nu au tangenta cu ce vrei mai mult sa inveti, de aceea conteaza atat de tare sa iti alegi o nisa care sa-si placa si sa te concentrezi pe ea. Andreea a lucrat cu TypeScript si JavaScript, lucruri de care inca nu s-a lovit la facultate:
“Am inceput sa fiu mai selectiva cu materiile de la facultate. Am inteles ca nu trebuie sa excelez la fiecare dintre ele ca sa pot sa realizez ceva bun. Incerc sa fac ceva ce-mi place. De exemplu, anul asta m-am apucat sa invat web. La inceput nu stiam nimic. Am inceput sa citesc si sa lucrez singura. Am mai fost si ajutata, imi propuneam anumite task-uri ca niste provocari personale. Faptul ca vedeam imediat rezultatul a ceea ce faceam m-a atras cel mai tare, mi se pare incomparabil cu alte tehnologii, fac lucrul asta cu un alt fel de entuziasm.”
Pe parcursul stagiului lor, internii au fost impartiti in doua echipe, in functie de limbajul pe care l-au folosit. Isabela si Alin au trebuit sa dezvolte un proiect in C++ pe baza tool-urilor din Clang-Tidy. Alin imi explica putin in ce consta asta:
“Clang este un compilator mai strict, cu restrictii de sintaxa, iar Clang-Tidy modernizeaza si repara unele greseli din cod; pe scurt, face codul mai ‘frumos’. Dupa ce am inteles destul din Clang-Tidy, a trebuit sa facem un lexer si un parser pentru SQL. Cand am inceput, nici nu auzisem de lucrurile astea, de aceea ne-a fost ceva mai greu.”
In schimb, Andreea si Andrei au avut fiecare de facut cateva mici task-uri care sa le fixeze niste notiuni teoretice. Proiectele trebuiau sa poata fi parcurse in diverse versiuni de JavaScript: prima data in ES5, apoi ES6 si ES7, ca in cele din urma sa ajunga la TypeScript. Au urmat doua saptamani in care Andreei i se propusese sa creeze un magazin online, iar lui Andrei – o platforma de blogging. Scopul era ca cei doi sa se familiarizeze cat mai bine cu Angular4, TypeScript si Node pentru ca mai apoi sa poata lucra impreuna la o reinterpretare a demo-ului de pe Installer Analytics in Angular4. Andreea spune cu vadita mandrie: ”Nu am avut acces la codul initial, tot ce am facut, am facut de la zero.”
Desigur, orice inceput este anevoios, iar experienta lor nu a facut exceptie. Alin imi spune despre cum a resimtit el asta:
”La orice task nou aveam de-a face cu explicatii foarte complexe, cu multe detalii. Mentorii nostri erau deschisi la orice fel de intrebare, stiam ca nu exista ‘intrebari gresite’, doar ca fiecare dintre intrebarile noastre aducea cu sine alta explicatie cu notiuni noi. Au fost si cazuri in care a trebuit sa ne informam si singuri. Dar asa e orice inceput. Mentorii era foarte migalosi si exigenti la detaliile din cod, cereau o justificare pentru felul in care am gandit, de ce am ales o anumita abordare. Pentru mine, asta a fost un semn de profesionalism.”
Isabela completeaza spusele lui Alin:
”Victor avea o nesfarsita rabdare. Daca nu am inteles o notiune, statea si ne-o explica. Dar apoi realizam ca nu intelegem un termen din explicatie. Și asa alunecam intr-o gaura neagra a intrebarilor.” In cazul Andreei si lui Andrei, abordarea a fost alta:
”Pe noi mentorii ne-au lasat ceva mai liberi, sa descoperim singuri cam ce solutii ar fi necesare. Ei au mers pe ideea ‘omul din greseli invata’. Eu si Andreea lucram ceva, apoi eram verificati si ni se arata unde greseam. Apoi noi ne apucam sa refacem. Poate sa para usor frustrant, dar atunci cand faci acelasi lucru pana iti reuseste, nu-l mai uiti.”
Isabela subliniaza partea pozitiva:
”Si multumirea cand reusesti este mai mare. Imi amintesc cat de bine ma simteam cand ni s-a zis admirativ despre o bucata de cod: ‘Hei, e interesant ce aveti voi aici!’ si apoi stiu ca ma straduiam sa mai aud ceva de genul asta. Acum daca ar fi sa ma apuc de un proiect nou, nu mi-ar mai fi frica; simt ca am mult mai multa incredere in capacitatile mele. Si cred ca asta e valabil pentru fiecare dintre noi.”
Ii intreb cum s-au acomodat in colectivul din firma, daca s-au simtit sau nu izolati de restul angajatilor.
Andreea:
”Departe de a fi izolati! Cand Alex a venit la noi sa ne spuna ca periodic firma iese la film si ca suntem si noi invitati, m-am simtit de-o data una din grup, desi eram doar de cateva zile in internship.
Alin:
”Am iesit la pranz impreuna cu Dragos si Liviu. Am discutat despre lucruri multe, interesante – il intrerupe un suras – despre programare, lexer, parser…” – grupul izbucneste in ras infundat. Toti patru sunt de acord ca s-au simtit parte din echipa, ca erau cu totii colegi, fara vreun moment de diferenta intre ei ca interni si ceilalti angajati.
Desi a fost primul lor internship, deci si prima data cand au fost supusi la un program de opt ore, ei par sa se fi adaptat bine. Andreea cuprinde parerea colegilor ei cand spune:
”Intr-adevar a fost prima vara pe care nu am petrecut-o complet libera, dar sincer, ma simt mai castigata. Anii trecuti desi imi ziceam sa fiu productiva, sfarseam prin a face mult mai putin decat imi propusesem. A fost o schimbare de ritm binevenita. Pana la urma, vara asta am reusit si sa plec in vacanta, si sa invat ceva; nu ma refer doar notiuni tehnice, dar am aflat si lucruri despre mine – care imi sunt limitele, cat de usor ma pot adapta sau invata.”
Inainte sa-i las sa-si termine in tihna ultimele bucati din desert, le cer un sfat pe care l-ar da celor care vor vrea sa aplice anii urmatori la acelasi internship. Primesc raspunsuri complet contradictorii.
Alin: ”Sa nu se supraestimeze!”
Isabela: ”Sa nu se subestimeze!”
Discutam si despre asta. Ajungem la concluzia ca cel mai important e sa te pregatesti mult si pe indelete inainte de interviu, iar atunci cand te prezinti, sa fii sigur pe tine si pe ce ai invatat.
Desertul s-a terminat, dar noi am mai ramas la un pahar de vorba.